Zile din viața mea

Unde se cos aripile frânte

Exact cu un an în urmă, mă aflam acasă la ei. Cu aripi frânte, oprită dintr-un zbor despre care aveam să aflu că se întâmplă doar în imaginația mea. Că ei, ai mei, știau că voi ajunge aici; era doar o chestiune de timp până la ruptura finală. Vai de copiii care nu-și ascultă părinții!

Plânsă, fără speranță, fără nicio cale de ieșire, aflasem că viața mea ”perfectă” – da, aia care dădea bine în fotografii pe feisbuc – nu era chiar atât de perfectă. Că ani întregi mă hrănisem cu iluzii și compromisuri. Eu mi le-am creat.

Și unde se poate duce un copil izbit de pământ cu forță, dacă nu acasă la ai lui? Ei m-au primit, m-au oblojit, m-au înțeles și au încercat să mă facă să văd că viața înseamnă și altceva. Că sunt suficient de puternică să trăiesc și singură și s-o iau de la capăt, dacă e nevoie.

Mi-a fost frică și m-am întors la ”viața mea perfectă”, după niște zile. Câteva luni mai târziu, am ajuns în același punct. De data asta am hotărât să merg mai departe. Singură. Și atunci au fost alături de mine. Ba chiar m-au păzit, la propriu, vreo două luni. Făceau cu schimbul noaptea, când auzeau că plâng în pernă după ceva ce n-a fost să fie. Când nu înțelegeam. De ce eu? De ce mie? De ce? Ce e în neregulă cu mine?

A trecut mai bine de jumătate de an de atunci. Și încep să fiu bine. Să respir. Să scap de greutatea care-mi apasă coșul pieptului. Să înțeleg că, uneori, pentru unii nu contezi cât au contat ei în viața ta. Că n-au vrut să lupte pentru tine. Ce dacă tu ai făcut-o ani la rând? Contează pentru cine? În ochii cui? Înveți să accepți. Că așa a fost să fie. Să ierți (dar să nu fii prost). Să nu mai urăști. Dar nici să nu mai vrei, vreodată, să ai de-a face cu tot ceea ce altădată îți era lume.

Și am descoperit că am mamă. Că am tată. Surori. Prieteni și prietene. Că sunt bogată cu adevărat. Și că pot trăi fix așa cum vreau eu. Că, în sfârșit, a fi liberă înseamnă să mă (re)descopăr și să fac tot ce nu am fost în stare să fac ani întregi.

Sărut mâna, mamă! Sărut mâna, tată!

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s